Continuând să dezvolte un model de colaborare transnațională bazat pe parteneriate între universități, arhive naționale de film, cinematografe independente și organizații culturale din Europa și Africa, Film O’Clock Festival  propune un cadru comun de proiecție și dialog, desfășurat simultan în 12 țări. Vorbim despre acest eveniment cu invitata emisiunii RFI360, Mirona Radu, cineastă, cercetătoare și directoarea festivalului Film O’Clock.

De la universități și școli de film precum Wits School of Arts (Africa de Sud), Vilnius Academy of Arts (Lituania) sau Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București (UNATC, România), până la arhive naționale și institute de film din Lituania, Ucraina, Egipt sau Polonia, această structură susține circulația filmului de patrimoniu, a cinemaului contemporan și a practicilor curatoriale actuale. În același timp, rețeaua de cinematografe și spații culturale partenere din toate țările participante permite prezentarea simultană a programului în contexte locale distincte, păstrând totodată o experiență comună de vizionare.

Festivalul reunește anul acesta 12 țări- Lituania, Polonia, Germania, Ucraina, Moldova, Serbia, România, Bulgaria, Cipru, Grecia, Egipt și Africa de Sud-  printr-un program sincronizat de proiecții, conferințe și sesiuni de networking. Proiecțiile din România vor avea loc la București la Cinemateca Eforie.

Programul din acest an se construiește ca un traseu de fragmente de cinema care nu se aliniază doar istoric sau geografic, ci mai ales prin felul în care fiecare film deschide o formă de tensiune între realitate și reprezentare. Sunt filme care vin din contexte foarte diferite- arhive recuperate, din contexte de cenzură, din practici experimentale radicale, dar care par să vorbească, fiecare în felul său, despre memorie, despre istorie trăită și despre felul în care imaginea încearcă să o capteze, uneori direct, alteori distorsionat sau poetic.

"Există aici cinema care documentează lumea și cinema care o reconfigurează, cinema care a fost interzis sau recuperat târziu, dar și cinema care împinge forma până la limitele ei. Împreună, aceste filme nu propun o lectură liniară, ci mai degrabă o stare de atenție, un mod de a privi în care sensul nu este apriori, ci se construiește în timp, între imagini, între epoci, între privitor și ceea ce este privit."  - Mirona RADU, cineastă, cercetătoare și director festival.