Vladimir Ilici Lenin este figura centrală a transformării marxismului într-o doctrină politică aplicată. Pornind de la Marx, dar adaptându-l la condițiile Rusiei, Lenin susține că revoluția nu apare spontan, ci trebuie organizată de un partid de avangardă: o elită disciplinată, capabilă să conducă proletariatul și să preia puterea. În Ce-i de făcut?, formulează această idee clar: conștiința revoluționară nu vine de la sine, ci este adusă din afară, prin organizare și strategie.

În contextul Primului Război Mondial și al prăbușirii Imperiului Țarist, Lenin conduce Revoluția din Octombrie 1917 și pune bazele primului stat comunist. În teorie, vorbește despre dictatura proletariatului ca etapă de tranziție; în practică, regimul devine rapid centralizat, cu un control strict asupra vieții politice și economice. Statul nu dispare, ci se întărește, iar opoziția este eliminată. Lenin justifică aceste măsuri prin necesitatea apărării revoluției într-un context ostil.

Lenin a influențat decisiv istoria secolului XX: nu doar prin ideile sale, ci prin modelul de organizare politică pe care l-a creat. A dat naștere unui tip de regim și unui tip de partid care au fost replicate în diverse forme în lume. Pentru unii, rămâne un strateg lucid al revoluției; pentru alții, punctul de plecare al totalitarismului modern. În orice caz, Lenin marchează momentul în care o teorie despre istorie devine un instrument direct de putere.